SHTERGÁR shtergare s. n. 1. Bucata dreptunghiulara de pinza uneori cu broderii sau cu franjuri care serveshte k prosop k shervet sau k podoaba in casele tzaraneshti. Interesat domnu subprefect... ishi pusese coatele pe shtergar shishi intorsese urechea stinga cu care auzea mai subtzire. SADOVEANU B. 277. Ne pomeniram cu patru inshi cun shtergar alb in virful sulitzii. DELAVRANCEA O. II 29. Ia satzi leg ochii shi urechile cun shtergar. CREANGA P. 54. Ishi mai aduceau aminte deacasa dorobantzii noshtri cind vedeau viindule inainte shi poftindui la cina in bordeiele lor impodobite cu zablaie vargate shi cu shtergare cusute fruntashii cu chica lunga din satele romineshti. ODOBESCU S. III 570. 2. Marama basma. Nevestele se piaptana cu colici shi se imbrobodesc cu shtergare lungi. VLAHUTZA R. P. 74. Sambrobod fatza tan shtergar cernit. id. P. 22. El shtergarul il desprinde shil impinge lin la vale Drept in creshtet o saruta peal ei par de aur moale. EMINESCU O. I 84. Romince cu ochi negri shi cu shtergare albe. ALECSANDRI P. III 40.