SHOVAITÓR OÁRE shovaitori oare adj. 1. Cu mishcari nesigure tremurator; shovaielnic. Cobori cu pashi shovaitori... scara. DUMITRIU N. 74. Venea din Jidovitza singur ginditor in mers shovaitor. REBREANU I. 106. Se uita sparios shi uitit la Dan fixindul k pe o umbra cu buzele tremurinde shi cu pashi shovaitori. EMINESCU N. 62. ◊ (Adverbial) Aratindui ziarul cu degetul il intreba shovaitor shi in acelashi timp cu o dorintza hotarita: E al dumitale ziarul? DUMITRIU N. 8. (Fig.) O boare umeda... pipaia shovaitor frunzele salciilor. BART S. M. 80. ♦ (Rar) SHubred. De la mama... ia ramas sanatatea shovaitoare shi melancolia. SADOVEANU E. 214. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere sau de principialitate; nehotarit; nestatornic. Pe Calea Grivitzei... vinzatorii se razboiau cu trecatorii shovaitori sai faca negreshit clientzi. REBREANU R. I 17. Fig. Avu o tresarire shi murmura cu o imputare shovaitoare. REBREANU R. I 245.