SHOVAIÉLNIC A shovaielnici e adj. Lipsit de fermitate in mishcari in atitudini in actziuni; shovaitor. Sau adunat rubedenii indepartate shi cupide gata sa faca disparut un testament sau sa smulga bolnavei cu vointza shovaielnica altul dictat de neomenia lor. C. PETRESCU V. 172. Noptzile de neodihna adunate in ochii shovaielnici stinshi. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 202. Actziunea e incurcata shovaielnica lipsita de logica. GHEREA ST. CR. II 280. Om shovaielnic! Cind omul are cuget cuvintui e cuvint SHi faptai shi cuvintul deopotriva sint. ALECSANDRI T. II 117.