SHOLDÍU ÍE sholdit adj. SHoldit. Trecea de dimineatza sholdiu tragindushi mereu pantalonii in sus. PAS Z. I 198. ◊ (Adverbial in legatura cu verbe de mishcare) Care de care prinde a se scalambaia a merge mai sholdiu. STANCU D. 316. Fig. ♦ (Despre lucruri) inclinat intro parte strimb. Dincoace de pod era imprejmuirea bisericii Domnitza Balasha linga care se afla o maghernitza sholdie. PAS L. I 135. (Adverbial) Irino mama tziai pus rochia cu gura sucita shortzul sholdiu. DELAVRANCEA H. T. 155.