SHIRETÉNIE² shiretenii s. f. Faptul de a fi shiret (v. shmecherie viclenie); fapta sau vorba shireata (v. shiretlic vicleshug). Murmura cu o clipire de shiretenie in ochi. DUMITRIU N. 172. Vaduva zimbi cu dulceatza shi cu shiretenie spre pan Sampil. SADOVEANU O. VII 138. Omul nu e numai o fiintza care cu shiretenie ori cu brutalitate calcind shi strivind pe altzii cauta sashi cucereasca un loc la ospatzul vietzii. BRATESCUVOINESHTI I. 13. ◊ (Cu o nuantza de simpatie) Nu era mare lucru in scrisorile ei: aceeashi shi iar aceeashi afectziune fara margini cei umplea tot sufletul spusa fara shiretenie cu aceleashi cuvinte; dar asta era lucru mare. D. ZAMFIRESCU R. 199.