2) shi conj. copulativa (lat. sic asha; it. sĭ da; fr. pv. sp. si pg. sim. Vfr. insemna „shi”. V. sic). Impreuna cu plus cu: oameniĭ shi animalele ziŭa shi noaptea apa shi uscatu. (Greshit orĭ de prisos shi cu: eu shi cu tine). Adv. Asemenea: plec shi eŭ shi eŭ am fost. Deja pe loc: cum a auzit a shi plecat a shi zis. Ĭar dar pe cind: tzara pĭere shi baba se pĭaptana. Tot asha de o potriva: cum e sfintu shi (saŭ asha shi saŭ tot asha shi) tamiĭa. Eĭ shi? locutziune pin care cerĭ sa se continue povestirea intrebind cea maĭ fost saŭ pin care sfidezĭ: Eĭ shi? Ce maĭ zicea el? A zis k va reclama! Eĭ shi? (adica: Ce e cu asta? Numĭ pasa!). SHi asha 1. shi fara asta: sintem fericitzĭ shi asha; 2. cu asta de aceĭa: a auzit c’am sosit shi asha a venit. SHi daca chear asha sa fie numĭ pasa: Fugĭ k te vede! SHi daca! (V. deshi). SHi maĭ shi shi maĭ mare (orĭ mic) inca shi maĭ intens shi maĭ breaz: acesta e shi maĭ shi asta (de ex. o surpriza) e shi maĭ shi.