SHFICHI² shfichiuri s. n. 1. Virful biciului lasat neimpletit; pleasna. A ris shi Dumitru mingiind shfichiul harapnicului. SADOVEANU P. S. 82. Zveltul bici cu shfichiul lui sonor de matase. vestise cetatzenii pashnicului orash k lea sosit un nou emul al lui Hipocrat. ANGHEl PR. 88. Mosh Nichifor avea o biciushca de cele de cinepa impletita de mina lui shi cu shfichiul de matasa cu care pocnea detzi lua auzul. CREANGA P 107. ◊ (in contexte figurate) Prinse a alerga k minat de un bici nevazut cu shfichi de foc. SADOVEANU O. VII 363. Atingetzi caii cu alga ta cu shfichi de spuma O tu craiasa fantaziei. ANGHELIOSIF C. M. II 7. 2. Lovitura data cu pleasna biciului. A dat un shfichi calului. Fig. Intra in cabina de baie ishi biciuia grasimea sub asprele shfichiuri de dush. C. PETRESCU C. V. 142. ♦ Fig. Vorba rautacioasa care ustura; intzepatura. Dupa multe shfichiuri cea primit mosh Luca de la uniialtzii... am ajuns intrun tirziu noaptea in cieriul Socolei. CREANGA A. 128. ◊ Expr. A lua in shfichi = a intzepa cu vorba a ironiza. Cei cu sacii in carutze luau uneori in shfichi pe morar. SADOVEANU M. C. 126. 3. Manunchi de fire de par (in special) virful mustatzii. Ishi baga pina a nu intra caciula in sin... shishi petrecu degetele... pe sub shfichiurile albe ale mustetzilor. MIRONESCU S. A. 31. Gazda mea avea mustetzi... shi cind zic aceasta intzeleg doua shfichiuri de par sure shi lungi. HOGASH M. N. 79. ♦ Extremitate ascutzita capat virf al unui obiect. [Pescarul] se incovoaie... k sa ajunga cu shfichiul mushtei pina in alinatura de sub malul de dincolo. SADOVEANU V. F. 67. ◊ Fig. Ceaunele cu pacura intind shfichiuri de aur fumega. SADOVEANU O. I 201. Hora zburda in cerc larg se intindea k un sharpe atingea cu shfichiuri alintatoare cind pe femeile de pe margini cind pe barbatzii din batatura circiumii. REBREANU R. I 128.