shezut sn [At: (a. 1581) L. ROM. 1965 448 / V: (reg) (1) ~a sf (Pl: ~e) / Pl: ~uri / E: shedea (14) cdp lat sedes] 1 Partea inferioara dorsala a trunchiului omenesc care se sprijina corpul in timpul shederii (1) Si: (fam) dos (8) fund (1) popou (fam; euf) pardon (pop) cur (1) moalele spetelor. 2 (Pfm; ilav) Pe ~e In pozitzia cuiva care este ashezat. 3 (Prc) Anus. 4 (Pan) Partea posterioara a patrupedelor corespunzatoare shezutului (1). 5 (Reg) Parte a scaunului a bancii etc. care se sta. 69 SHedere (12 5 9). 10 (Inv) Locuintza. 11 (Inv; urmat de determinari in G) Loc ocupat de ceva. 12 (Mun; inv; is) ~ul satului Vatra satului. 13 (Mun; is) SHazut de casa Teren destinat construirii unei case. 14 (Ivr) Focar (al unei boli al unui eveniment etc.).