SHERPUÍ sherpuiesc vb. IV. Intranz. A avea (sau a forma in mishcare) o linie unduitoare k mersul sharpelui; a undui. Intre muntzii cu granitul sur Arieshul shoseaua shi linia ingusta a trenului sherpuiesc impletinduse cu poduri de piatra. C. PETRESCU S. 225. Apucase pe drumuri ce sherpuiau pe coasta Negrilesii. AGIRBICEANU S. P. 19. O cararuie mica sherpuieshte pe coasta. DUNAREANU CH. 104. Luci pe fatza marii un fulger sherpuind. Urmat dun tare trasnet. BOLINTINEANU O. 242. ◊ Fig. Ideea mareatza a tzarii sherpuia prin suflete sub forma unoi fiori ce se aninau de nimicurile trecatoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU R. 254. ◊ Tranz. In picioare linga sac sentzepeni shi el masurind cu ochii muntzii fugari careshi sherpuiau spinarile negre in zarea albastra. MIRONESCU S. A. 131. Soarele la zori sherpuieshte muntzii Triestului cu chenare de rubin iar la amiezi sparge shi risipeshte curcubeie. DELAVRANCEA S. 70. ♦ Tranz. A strabate a brazda cu linii ondulate. Cimpiile... pareau o mare de omat sherpuita icicolea de dungulitze cenushii ale carora capete nu le mai zareai. CONTEMPORANUL VI 104. ◊ Fig. Fiori reci ma sherpuira la gindul k putea fi lipsa o treapta shi sa lunec in gol. CAZABAN V. 63. Varianta: sherpói (ALECSANDRI P. I 237) vb. IV.