Definitzia cu ID-ul 507845:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
shedeá (d shezút) vb. 1. A fi ashezat a ocupa un loc a sta. 2. A se asheza a lua loc a se pune. 3. A se instala a trai a locui. 4. A sta a ramine a se stabili pentru un timp. 5. A sta linishtit a se odihni a se reface. 6. A fi inactiv a sta cu miinile incrucishate. 7. A conveni a se potrivi. 8. A se asheza bine sau rau a se adapta. Mr. shed shidzui shideare; megl. shǒd shadzui shaderi istr. shed shezut. Lat. sēdēre (Pushcariu 1576; REW 7780) cf. it. sedere prov. sezer fr. seoir cat. seure sp. port. seer. Deshi este clar diferit de a sta se confunda vulgar cu el cf. stai jos (corect shezi) ostenita de lunga shedere in picioare (I. Teodoreanu). Se conjuga shed › (shez) shezi shade (Mold. shede) sa shada (› sa shaza). Cf. asheza shes. Der. cushedea vb. (a conveni a sta) cu cu expresiv (Philippide ZRPh. XXXI 308; DAR); shedere s. f. (oprire raminere rezidentza); shedintza s. f. din fr. séance adaptat la shedea; shezator adj. (locuitor rezident); shezatoare s. f. (petrecere serata adunare); shezut s. n. (rezidentza domiciliu; sediu; dos fund) mr. shidzut. Der. neol. sedentar adj. din fr. sédentaire; sediment s. n.; sedimenta vb. din fr. sédimenter; sediu s. n. din it. sede cf. asediu; sesiune s. f. din lat. sessionem (sec. XIX).