Definitzia cu ID-ul 507845:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

shedeá (d shezút) vb. 1. A fi ashezat a ocupa un loc a sta. 2. A se asheza a lua loc a se pune. 3. A se instala a trai a locui. 4. A sta a ramine a se stabili pentru un timp. 5. A sta linishtit a se odihni a se reface. 6. A fi inactiv a sta cu miinile incrucishate. 7. A conveni a se potrivi. 8. A se asheza bine sau rau a se adapta. Mr. shed shidzui shideare; megl. shǒd shadzui shaderi istr. shed shezut. Lat. sēdēre (Pushcariu 1576; REW 7780) cf. it. sedere prov. sezer fr. seoir cat. seure sp. port. seer. Deshi este clar diferit de a sta se confunda vulgar cu el cf. stai jos (corect shezi) ostenita de lunga shedere in picioare (I. Teodoreanu). Se conjuga shed(shez) shezi shade (Mold. shede) sa shada (› sa shaza). Cf. asheza shes. Der. cushedea vb. (a conveni a sta) cu cu expresiv (Philippide ZRPh. XXXI 308; DAR); shedere s. f. (oprire raminere rezidentza); shedintza s. f. din fr. séance adaptat la shedea; shezator adj. (locuitor rezident); shezatoare s. f. (petrecere serata adunare); shezut s. n. (rezidentza domiciliu; sediu; dos fund) mr. shidzut. Der. neol. sedentar adj. din fr. sédentaire; sediment s. n.; sedimenta vb. din fr. sédimenter; sediu s. n. din it. sede cf. asediu; sesiune s. f. din lat. sessionem (sec. XIX).