shcoala f. 1. ashezamant unde copiii invatza a citi scrie shi socoti: fiecare catun sashi aibe shcoala sa; 2. shcoala inalta unde se invatza litere shtiintze arte: SHcoala de finantze; 3. localul shcoalei: shcoala trebue sa fie bine aerisita; 4. totzi elevii unei shcoale: shcoala intreaga il iubeshte; 5. complexul sistemei de invatzamant al unei tzari: shcoala shi biserica; 6. doctrina particulara unui filozof: shcoala lui Pitagora; 7. clasa de scriitori sau de artishti care lucreaza dupa aceleashi principii: shcoala romantica; 8. fig. ceeace da experientza: s’a format la shcoala nenorocirii. [Lat. SCHOLA (influentzat de serb. SHKOLA ori de ung. ISKOLA): vorba datorita carturarilor ardeleni in Ungaria infiintzanduse shcoale romaneshti (sec. XVIIIlea) mai inainte decat in Romania unde primii dascali (k Gheorghe Lazar) venise de peste muntzi]. V. Nume proprii.