1) shah m. (turc. pers. šah. V. padishah eshec) Regele Persiiĭ. S.n. pl. urĭ (germ. schach rus. šah). Un joc complicat care se joaca intre doĭ pe un damier (eshichier) cu 64 despartziturĭ care fiecare jucator muta cate¹ 16 pĭese (un rege o regina doĭ spionĭ doĭ kĭ doŭa turnurĭ shi 8 pionĭ). SHah shi mat orĭ shah mat lovitura deciziva care termina jocu pin luarea regeluĭ. A tzinea in shah a impedeca sa inainteze. Jocu shahuluĭ pare a fi imaginea razboĭuluĭ. Se zice k a fost inventat de Grecu Palamede in timpu razboĭuluĭ Troiĭ k saĭ distreze pe luptatorĭ in zilele de inactziune. Dar e maĭ probabil k ne vine de la Pershĭ orĭ Chinejĭ de unde a trecut la Arabĭ de la care a trecut la Europenĭ in timpu cruciatelor. Se zice k inventatoru acestuĭ joc oferindul suveranuluĭ luĭ suveranu incintat ĭa spus sa ceara orĭce recompensa. El ceru un graunte de griŭ pentru prima despartzitura doŭa pentru a doŭa patru pentru a treĭa shi asha in ainte tot indoind numaru pina la a 64a. Suveranu porunci ministruluĭ luĭ sa satisfaca aceasta cerere asha de modesta in aparentza. Dar cind facu socoteala constata k toate hambarele vastuluĭ imperiŭ nu ajungeaŭ pentru asta.^[1]