SHAH (1) shahi s. m. (2) shahuri s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; shahinshah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane pe o tabla impartzita in 64 de patratzele alternativ albe shi negre cu 32 de piese mishcate dupa anumite reguli scopul final fiind cashtigarea regelui adversarului; p. ext. tabla shi piesele care servesc la joc; shatrange. ♦ Situatzie in cursul jocului mai sus definit in care regele uneia dintre partzi este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectzie) cuvant insotzind mishcarea care creeaza aceasta situatzie. ◊ Expr. A da shah = a pune in pericol regele adversarului. A tzine (pe cineva) in shah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tzine pe cineva in tensiune al imobiliza. Din tc. shah. Cf. germ. Schach.