SFĂTUITOR s., adj. 1. s. călăuză, îndrumător, povățuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.) 2. adj., s. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povățuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povățuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)