SFREDELÍ sfredelesc vb. IV. 1. Tranz. A gauri un material sau o roca cu ajutorul sfredelului; p. ext. (despre agentzi distrugatori) a face gauri. Apele Selitei strabat fagashuri adinci de straturi calcaroase sfredelind apoi paminturile argiloase. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 373 6/1. Streshinile picura sfredelind incet shi adinc zapada alba shi lucioasa. DELAVRANCEA T. 87. A sfredelit usha cu un burghiu. CARAGIALE O. III 33. ◊ (Prin metonimie) Continua sa sfredeleasca gaurile suflind sa imprashtie taritzele de lemn. C. PETRESCU I. II 183. ◊ Refl. pas. Se sfredeleshte pamintul pentru a se scoate avutziile ascunse. SHEZ. I 204. ◊ Intranz. Fig. Stoicea sfredelea in pamint cu ochii. GALACTION O. I 55. 2. Tranz. A strapunge (sau a da impresia k strapunge) corpul sau simtzurile omului provocind durere fizica sau morala. Fruntea era sfredelita de glontz. SADOVEANU O. I 66. Ochii lui ma sfredeleau pina la inima pina la adormitami conshtiintza. GALACTION O. I 109. Un cerc de foc i stringea capul shi un cui tzintuit in frunte parea cai sfredeleshte creierul. BART S. M. 77. Scotea nene... nishte tziuituri din naiul lui de zgiriia shi sfredelea auzul. ISPIRESCU U. 110. ◊ Intranz. Gindurile incurcate chinuitoare sfredelind in miezul de nepatruns al aceleiashi intrebari... il parasira. DUMITRIU N. 247. [Zvonul shi tziuitul] sfredeleau shil patrundeau k o jale din necunoscut. SADOVEANU P. M. 105. ◊ Refl. O durere mare i se sfredelea in piept. REBREANU I. 58. ♦ A strapunge mediul inconjurator strabatindul facindushi drum. Ashteptara citeva clipe sfredelind noaptea luminoasa deatita zapada. V. ROM. noiembrie 1953 12. Citeva tzipete lungi sfredelira vazduhul. SADOVEANU O. VI 47. 3. Refl. Fig. A se mishca in spirale a forma spirale. Intracel loc unde apele senvrajbesc shi se sfredelesc in adinci virtejuri vasul incepu a shovai. ODOBESCU S. I 144.