SFISHIETÓR OÁRE sfishietori oare adj. (SHi in forma sfishiitor) Care sfishie rupe in bucatzi sfirtica. Cind sa infiga ghearele sale cele sfishiitoare fata dete calciie calului shi unde se repezi asupra lupului cu paloshul in mina de sal faca mici farimi. ISPIRESCU L. 17. ♦ Fig. Care sfishie inima cuiva; p. ext. dureros jalnic. Dinauntrul ferastraului se ridica tzipetele sfishietoare ale brazilor. BOGZA C. O. 128. E atita intuneric shi nelinishte in sufletul lui Dragomir vinovatul shi atita sfishietoare amaraciune in ocnashul nebun. SADOVEANU E. 147. SHi cind nimic nu se mai deslushi in zare o apuca pe fata un plins sfishietor. BART E. 237. De sub nori negri de fum zbucnesc lungi sfishietoare tzipete de groaza shi de jale. VLAHUTZA R. P. 35. ◊ (Adverbial inaintea unui adjectiv sau a unui adverb de care se leaga prin prep. «de» le intensifica sensul) Era o scrisoare lunga shi sfishietor de trista. VLAHUTZA O. A. 125. Varianta: sfishiitór oáre adj.