SFÉRA sfere s. f. 1. Suprafatza ale carei puncte sint egal departate de un punct dat numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafatza; obiect care are aproximativ aceasta forma (v. glob). ♦ (Rar) Glob terestru. SHi spun k cu nimereala TZau dat... lacashul pe a sferei rotunzeala. CONACHI P. 261. 2 (Adesea la pl.) Regiune cereasca unde se gasesc shi se mishca ashtrii. Cind eram pilot... pindeam sa surprind armonia sferelor cereshti in mishcare. CAMIL PETRESCU T. II 187. Din sfera mea venii cu greu K satzi urmez chemarea Iar cerul este tatal meu SHi mumamea e marea. EMINESCU O. I 170. Chiar in acele sfere care au ceresc nume... amorul domneshte k aerul in lume. ALEXANDRESCU P. 43. 3. Fig. Cercul domeniul limitele in cadrul carora exista sau se desfashoara o actziune. [Cuvintul «arbore»] imparte sfera de raspindire cu «copac» cu «pom» iar in Transilvania shi cu «lemn». GRAUR F. L. 19. Arta a servit intotdeauna marile cauze sociale... ea na putut ramine in sfera nouroasa a frumosului in sine. IONESCURION C. 105. Voi cauta a trage pe Magheru in sfera noastra de lucrare. BALCESCU la GHICA A. 425. ◊ Sfera de influentza = intindere spatziu in cuprinsul caruia se exercita o influentza a cuiva sau a ceva. Sfera de influentza economica. ♦ Mediu in care traieshte cineva. Neera shi Horatziu au dreptul de a face In sfera lor inalta oricare pas le place. ALECSANDRI T. II 211. Zoitza... este o fiintza care sau aruncat afara din sfera ei prin ambitzia ce are de a fi cocoana. RUSSO S. 7. 4. (In logica numai in expr.) Sfera notziunii = totalitatea obiectelor la care se refera caracterele esentziale ale notziunii. Pl. shi: (invechit) sferi (ALECSANDRI P. III 102 CONACHI P. 268).