SFARSHÍT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfarshi; partea care sfarsheshte sau cu care se sfarsheshte ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fara sfarshit = care nu se termina sau pare k nu se va termina niciodata. ◊ Loc. adv. In sfarshit = in cele din urma in fine. La sfarshit = la urma. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfarshit = a face sa inceteze a termina. A lua sfarshit = a se termina a se ispravi. 2. Moarte. ◊ Expr. Ashi da sfarshitul (sau obshtescul sfarshit) = a muri. 3. (Inv.) Scop tzinta. [Var.: (reg.) farshít s. n.] V. sfarshi.