SFARSHÍ sfarshesc vb. IV. 1. Tranz. A duce la capat un lucru o activitate; a termina a ispravi; a pune capat la ceva a incheia a inceta. ◊ Loc. adv. Pe sfarshite = aproape gata pe terminate. ◊ Expr. (Intranz.) A sfarshi cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva a nu mai vorbi de ceva. A sfarshi cu cineva = a rupe relatziile cu cineva a se supara pe cineva. ♦ A termina de vorbit a nu mai avea nimic de spus; a incheia cele spuse. ♦ (Reg.) A infaptui a realiza. ♦ A consemna pana la sfarshit; a epuiza. 2. Refl. shi intranz. A ajunge la capat a lua sfarshit a se termina. ♦ (Despre obiecte) A se termina cu... ♦ Intranz. (Despre oameni) A ajunge intrun anume fel intro anumita situatzie; (urmat de un infinitiv precedat de prep. „prin”) a ajunge sa... Ei sfarsheau prin a se convinge. 3. Refl. Ashi pierde viatza a se prapadi a muri. ◊ Tranz. A omori. 4. Refl. A avea o senzatzie de sfarsheala de leshin; a fi istovit sleit de puteri. Din sl. sŭvŭršiti.