SFADÍ sfadesc vb. IV. 1. Refl. (Adesea reciproc) A se certa. Strigind se inflacara shi se infuria k shi cind sar fi sfadit cu dushmani nevazutzi. REBREANU R. II 233. Ileana nu sa putut rabda sa nu se sfadeasca acuma intiia oara cu Marta. SLAVICI N. I 52. Unii striga marfa ce au de vindut altzii se sfadesc pentru pretz. ALECSANDRI O. P. 285. ◊ (Glumetz) Cearta fara paruiala k nunta fara lautari. Dar noi nu ne certam ci numai ne sfadim. ISPIRESCU L. 215. ◊ Fig. Icicolo in covalii... se sfadeau ciocanele. SADOVEANU O. I 507. Galushtele cu clocot in ulcele se sfadesc. BELDICEANU P. 53. Teiul bradul se sfadea. Teiul catre brad graia... JARNÍKBIRSEANU D. 508. 2. Tranz. A mustra a dojeni a certa. Cashai daca are Fira fata mare; Mio tot sfadeshte Caci fata iubeshte SHi se prapadeshte Dupun feciorel. COSHBUC P. II 142. Facea prostii apoi mai era shi bautor... Nu era nici o mirare daca muiereal cam sfadea. RETEGANUL P. I 1. SHauzii pe maicata Cum pe tine te sfadea. HODOSH P. P. 137. 3. Refl. reciproc. (Neobishnuit) A se lua la intrecere; a rivaliza. Acest frumos orash ce au luat numele de Parisul cel nou poate sa se sfadeasca cu toate orashele ce pina acum am numit. GOLESCU I. 123.