SÉVA s. f. 1. Lichid incarcat cu saruri minerale care circula in vasele plantelor constituind hrana acestora. Bogata urca seva in tulpini Vestind o primavara fara seaman. BENIUC V. 64. Ultima scinteie a tineretzii tremura in el k cea din urma seva intrun arbore ce se va usca. SADOVEANU M. 126. Printre ele cresc rari maslini slabi noduroshi abia ducindushi zilele in pamintul lor pietros din care nu mai vine seva sa le reinvieze frunzele palite albicioase. BART S. M. 54. 2. Fig. Putere vigoare energie vlaga. In munte la altitudinea aceea unde ne duceam sa gasim cucoshii salbatici seva primaverii inca nu pornise deshi ne aflam la inceputul lunii mai. SADOVEANU V. F. 43. Pentru noi ceilaltzi va ramine numai amintirea copilului cind roshind cu sfiiciune de fata cind nelinishtit de atita viatza cita i infierbinta vinele de seva. C. PETRESCU I. II 48.