SERVITÚTE servitutzi s. f. 1. (In Evul Mediu) Stare de dependentza de aservire fatza de stapanul feudal; robie servitudine. ♦ Obligatzie constrangere. 2. (Jur.) Sarcina care greveaza un imobil denumit fond aservit in favoarea altuia denumit fond dominant shi care ia nashtere prin vointza proprietarilor celor doua fonduri. Din lat. servitus utis.