SERVITÚTE servitutzi s. f. 1. (In evul mediu) Stare de dependentza de aservire; robie servitudine. ♦ Obligatzie constrangere. 2. (Jur.) Sarcina care greveaza asupra unui bun imobiliar izvorand din situatzia naturala a bunului sau dintro conventzie care are k scop sa serveasca utilitatea publica sau particulara. Din lat. servitus utis.