SERVÍCIU servicii s. n. 1. Actziunea faptul de a servi de a sluji; forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji a servi unei persoane sau unui scop unei idei etc. ♦ (In constructzie cu verbele „a face” „a aduce”) Fapta actziune care serveshte avantajeaza pe cineva; indatorire obligatzie. ◊ Expr. A face un prost (sau un rau) serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) un rau. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intrun imobil (pentru acces la dependintze). 2. Ocupatzie care o are cineva in calitate de angajat; slujba. ♦ Indatorire care revine cuiva in calitate de angajat; indeplinirea acestei indatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligatzi prin lege cetatzenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar in randurile fortzelor armate. Serviciu comandat = insarcinare atributzie misiune speciala incredintzata cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujba religioasa. ◊ Expr. (Despre angajatzi ostashi elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) insarcinat cu o misiune speciala in cadrul obligatziilor profesionale. A intra in serviciu = a deveni salariat. ♦ Functzie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune in administratzia interna a unei institutzii intreprinderi etc. cuprinzand mai multe sectzii; p. ext. colectivul de munca corespunzator. 4. Grup de obiecte care alcatuiesc un tot cu destinatzie speciala. Serviciu de cafea. 5. Multzime ordonata in timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere in joc a mingii. Din fr. service lat. servitium.^[1]