SERVÍCIU s. n. 1. Actziunea faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba post functzie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor a functziilor ocupate de un functzionar de un militar. 2. Sectzie administrativa a unei institutzii intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfashoara o activitate utila menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintzata cuiva spre executare. 4. Ajutor sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intrun imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functzionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatzii tehnice care concureaza la desfashurarea in bune conditzii a unei activitatzi tehnice industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase de sticlarie de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service lat. servitium)