SERTÁR sertare s. n. 1. Cutie intro mobila (birou masa scrin etc.) care se trage putzin in afara cind vrem sa ne servim de ea. Doamna Vorvoreanu deschise sertarul shi se uita inauntru printre hirtii bastonashe de ceara de sigilat tocuri. DUMITRIU N. 84. De la fereastra pashi la birou shi deschise sertarul batind cu palma dragastos cele doua dosare pe incetul shi cu rabdare alcatuite. C. PETRESCU C. V. 111. 2. Organ de mashina care prin deplasarile sale de translatzie sau de rotatzie permite intrarea shi ieshirea agentului motor (abur aer comprimat etc.) in cilindrul unui motor. ♦ Element in forma de placa folosit la constructzia unor robinete care le inchide shi le deschide deplasinduse intro mishcare de translatzie in lungul axei lui; vana.