SEPARÁTZIE separatzii s. f. Despartzire separare. ◊ Separatzia puterilor = principiu fundamental al democratziei potrivit caruia in stat exista trei puteri (legiuitoare executiva shi judecatoreasca) exercitate de organe diferite avand o anumita interdependentza shi dreptul de control reciproc. Separatzie de domiciliu = dispensa premergatoare divortzului prin care se acorda sotzilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatzie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea k femeia ishi pastreaza libera dispozitzie a bunurilor sale aduse in casatorie. Separatzie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al moshtenitorului shi a evita astfel eventuala concurentza a creditorilor acestuia din urma. Din fr. séparation lat. separatio.