SEPARÁTZIE s.f. Despartzire separare. ♦ (Jur.) Separatzie de bunuri = regim matrimonial in unele state caracterizat prin pastrarea de catre femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse in casatorie; separatzia puterilor = principiu fundamental de organizare a unui stat potrivit caruia in stat actzioneaza trei puteri: legislativa executiva shi judecatoreasca exercitate de organe diferite cu drept de control reciproc. [Gen. iei. / cf. fr. séparation lat. separatio].