SENS s.n. 1. Intzeles semnificatzie acceptzie (a unui cuvant a unei expresii etc.). ♦ Contzinut. 2. Rost noima ratziune. 3. Directzie orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatzie a vehiculelor intro singura directzie pe arterele cu mare afluentza; sens giratoriu = sens obligatoriu care trebuie sal urmeze autovehiculele in jurul unui rond situat la o intersectzie intro piatza etc. [Cf. fr. sens lat. sensus].