SENS ~uri n. 1) Contzinut (notzional sau logic) interior; semnificatzie a unui lucru; intzeles. 2) lingv. Intzeles al unui cuvant al unei expresii al unei forme sau al unei constructzii gramaticale. ◊ ~ lexical intzeles individual propriu fiecarui cuvant. ~ gramatical intzeles categorial propriu unui cuvant k element al unei clase gramaticale de cuvinte. ~ propriu intzeles obishnuit al unui cuvant sau al unei expresii care reda in mod direct contzinutul celor exprimate; sens primar. ~ figurat intzeles deosebit de cel propriu aparut prin metaforizare; sens derivat. ~ literal intzeles exact neinterpretat al unui cuvant sau al unei expresii. 3) Suport ratzional; logica a gandirii. ◊ Cu dublu ~ care are doua intzelesuri; echivoc; ambiguu. Intrun anumit ~ intro anumita privintza. Lipsit de ~ fara contzinut conceptual. 4) Baza ratzionala care justifica esentza unui lucru sau realizarea unei actziuni; rost. ~ul vietzii. Nare nici un ~. ◊ Fara ~ fara un scop determinat; intro doara. 5) Destinatzie a unui lucru in functzie de utilitatea lui; rost; noima. 6) Directzie spre care este orientata o mishcare. In ~ opus. In toate ~urile. ◊ ~ unic circulatzie a vehiculelor intro singura directzie. /<lat. sensus fr. sens