SENINATÁTE seninatatzi s. f. 1. Calitate a cerului sau a timpului senin; limpezime lumina. ♦ (Concretizat) Intinsul adincul senin al vazduhului limpezish. Soarele se ridica incet in seninatatea adinc albastra a cerului. EMINESCU la CADE. 2. Fig. Expresie senina a chipului. Seninatatea grava a Sashei se intunecase in umbra unei melancolii dureroase ce parea k inriureshte deopotriva pe totzi dimprejur. D. ZAMFIRESCU R. 11. ♦ Calm linishte sufleteasca. Cu aceeashi seninatate cu care pregatea paturile pentru ceilaltzi bolnavi ishi ashternu shi lui un pat. MIRONESCU S. A. 129.