semnal 1. (in electroacustica) Termen ce desemneaza un sunet util (vorbire sau muzica) opus zgomotului*. 2. Functzie straveche a muzicii constand din elemente melodicoritmice primitive shi alcatuind presisteme (II) muzicale cu rol de chemare avertizare de coordonare a actziunilor colective sh.a. Sa pastrat in forma pur instr. in s. militare de vanatoare de poshta. In folc. romanesc se intalneshte sub forma s. pastoresc cantat cu precadere din bucium* shi se constituie din punct de vedere melodic pe sunetele armonice* naturale ale instr.