SEMIZÉU semizei s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou nascut dintrun zeu shi o muritoare (sau dintro zeitza shi un muritor). Domnind semetz shi tinar pe roinicele stoluri Caror a mea fiintza un semizeu parea. EMINESCU O. I 91. Mihai intocmai k semizeii cintatzi de Homer alerga prin tabara turceasca cautind pre Sinan. BALCESCU O. I 201.