semaná (eáman át) vb. 1. A se asemui a avea asemanare. 2. A parea a arata. Var. Mold. samana. Mold. seamin siminare. Lat. sĭmĭlāre (Pushcariu 1504; REW 7925) cf. it. (somigliare) prov. cat. semblar fr. sembler sp. (semejar) port. (semelhar). Cf. shi Sneyders de Vogel Les mots d’identité dans les langues rom. Groningen 1947 11318. Der. seaman s. n. (asemanare) deverbal (dupa REW 7928 din lat. sĭmĭlis); semen s. m. (aproapele) sing. reconstituit dupa pl. semeni al cuvintului anterior; semanator adj. (al fel comparabil). Cf. asemana. Din rom. provine rut. samanaty (Miklosich Wander. 19; Candrea Elemente 409).