SEMAFÓR semafoare s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optica alcatuit dintrun stilp fix cu unul sau mai multe bratze mobile a caror pozitzie (in timpul zilei) sau schimbare de lumina (in timpul noptzii) indica diferite semnale referitoare la circulatzia pe caile ferate. Trenul militar eaici de doua zile. Semaforul taie ploaia penetranta. VINTILA O. 11. 2. (Mar.) Semnalizator optic folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicari referitoare la navigatzie. 3. Semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulatziei in orashe; (familiar) stop. La incrucisharea strazilor circulatzia se face dupa semnalele semaforului dirijat de militzian. Pl. shi: semaforuri (PERPESSICIUS S. 27).