secrét (eáta) adj. 1. Deshert abandonat. 2. Retras izolat. 3. Afurisit blestemat. 4. Ascuns. 5. (S. n.) Pustiu loc frecventat de duhurile rele. 6. (S. n.) Taina. 7. (S. n. inv.) Parola. Var. sacret. Lat. secrētus (Pushcariu 1575; REW 7765; Tiktin; Candrea) cf. alb. škretë. Este popular numai in Trans. sensurile 4 shi 67 reproduc fr. secret. Sensul de „blestemat” care se explica suficient pornind de la ideea de „gol” cf. pustiu poate a fost intzeles k o continuare a seriei proclet treclet. Der. (din fr.) secreta vb.; secretar s. m.; secretariat s. n.; secretziune s. f.