seama (sama) f. 1. socoteala: a da (tzinea) seama pe seama mea; a da seama a preda; a lua pe seama a garanta; a shti seama a se pricepe la ceva; ashi face seama a se sinucide (lit. ashi face socotelile); 2. od. pl. Mold. conturi: samile Vistieriei; 3. numar: o seama de oameni; 4. specie fel: ce seama de om? totzi suntem de o seama; 5. fig. atentziune consideratziune reflexiune; a lua (baga) de seama a observa cu atentziune; ashi lua seama a se rasgandi; a lua (baga) in seama a observa de aproape a nu scapa din vedere a stima; 6. in locutziuni adverbiale: de buna seama negreshit; fara seama excesiv; mai cu seama in special. [Ung. SZÁM numar socoteala suma: vorba shia largit romaneshte foarte mult sferai primitiva].