scăfiță sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) scaf~, scof~ / Pl: ~țe, ~ți / E: scafă + -iță] 1-4 (Șhp) Scafă (1, 5) (mică) Si: (reg) scăfică (1-4). 5-6 Conținutul unei scăfițe (1-2) (folosit, uneori, ca unitate de măsură) Si: (reg) scăfică (5-6). 7 Conținutul împreună cu vasul Si: (reg) scăfică (7). 8 Căuș mic de lemn cu care se scoate apa din luntre Cf scafă (10). 9 (Reg) Sertar mic de masă. 10 (Olt) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 11 (Într-un descântec; csnp) Articulație (1). 12-13 (Bot; reg) Ciupercă necomestibilă, mică, cu corpul aproape cilindric, de culoare galbenă-brună, și cu pălăria galbenă sau portocalie, care crește, de obicei, pe lemnele putrede din păduri (Cyathus striatus sau crucibulum). 14 (Bot; reg) Ciupercă necomestibilă, mică, cu corpul de formă cilindrică, de culoare albă-cenușie sau albă-gălbuie, care crește pe lemne putrede (Nidularia granulifera).