SCUTURÁRE scuturari s. f. Actziunea de a (se) scutura shi rezultatul ei. 1. Mishcare brusca shi repetata; clatinare zgiltziire Luminitza fredona... revarsindushi dintro scuturare parul negru peste ochi. C. PETRESCU I. I 7. Din ulitza se auzi cascatul prelung al birjarului urmat de o scuturare de clopotzei a unui cal careshi destindea osteneala. REBREANU R. II 270. 2. Fig. Inlaturare a unei poveri a unei apasari a unei asupriri; eliberare scapare descatushare. In realizarea unitatzii natzionale Balcescu vedea conditzia intaririi fortzelor democratice ale poporului in vederea scuturarii jugului otoman shi habsburgic. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 108.