SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -le, adj. Diminutiv al lui scurt. Rochia scurticică, maică. DELAVRANCEA, O. II 311. Frunză verde stejărel, Drag mi-i omul scurticel. SEVASTOS, C. 159. Pințele cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange care, cînd umblă, se saltă ca lăcustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185.