SCURTÁ scurtez vb. I. 1. Tranz. A micshora lungimea sau inaltzimea unui obiect a reduce din lungime sau din inaltzime a face mai scurt. ◊ Expr. A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva in imposibilitate de a (mai) face rau. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva in imposibilitate de a barfi. ♦ (Inv.) A omori a executa (prin taierea capului). 2. Tranz. A alege shi a parcurge distantza cea mai scurta intre doua puncte; a evita ocolurile a merge direct. 3. Tranz. shi refl. A face sa dureze (sau sa para k dureaza) ori a dura mai putzin. ♦ Intranz. shi tranz. A vorbi concis. Lat. excurtare.