SCURT¹ adv. (In legatura cu verbe de mishcare) Repede brusc. Unele obuze trec scurt peste deal. CAMIL PETRESCU U. N. 402. Mam intors scurt cu mina fara voie incleshtata pe otzelele pushtii. C. PETRESCU S. 170. Calul vesel simte locul shi sabate scurt din cale. TOPIRCEANU B. 18. Se opreshte scurt. CARAGIALE O. III 58. ♦ (In legatura cu verbe de declaratzie) Fara multa vorba repede; p. ext. fara a admite replica energic. Scurt moshule cai racoare shis imbracat subtzirel facu Miron nerabdator intrerupindul. REBREANU R. I 142. Ia poruncit scurt sa io citeasca fatza cu totzi. CARAGIALE O. III 90. ♦ (In legatura cu verbe k «a tzine» «a apuca» «a lega») La (sau de la) distantza mica; p. ext. strins. Calul... sa scutura deshi dezmortzi oasele k doara statuse multa vreme acolo cantro temnitza legat scurt fara nutretz. RETEGANUL P. V 37. SHil apuc scurt de capastru. CARAGIALE P. 39.