SCURT A scurtzi te adj. adv. s. f. I. Adj. 1. (Despre obiecte) De lungime redusa. ♦ (Despre distantze drumuri) Care se parcurge in putzin timp (avand o lungime redusa). ♦ (Substantivat f. pl.) Unde scurte. ◊ Expr. A lua (sau a tzine pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime a supune (pe cineva) unei discipline severe. (Substantivat f.) A trage scurta = a duce greul a suporta consecintze (neplacute). ♦ Infinitiv scurt = forma de infinitiv in limba romana care poarta caracteristica conjugarii. ♦ (Despre opere literare sau shtiintzifice) De proportzii reduse. ♦ (Despre vorbire) Concis fara multe cuvinte. ◊ Loc. adv. In (sau pe) scurt = fara multe cuvinte in putzine vorbe. ♦ Fig. Marginit redus. 2. (Despre partzi ale corpului) De lungime mica; (despre fiintze) mic de statura scund. ◊ Vedere scurta = miopie. ◊ Expr. (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop. A avea mana scurta = a fi zgarcit. ♦ (Despre lucruri) Care are o inaltzime mica. 3. (Despre vreme sau despre alte notziuni temporale) Care dureaza putzin care trece sau se termina repede. ◊ Silaba (sau vocala) scurta = silaba (sau vocala) care are o durata mai mica decat durata medie. ◊ Expr. In (sau peste) scurt timp sau in scurta vreme = in curand. II. Adv. 1. Brusc repede. Se opreshte scurt. ♦ Fara multa vorba; fara a admite replica energic. Ia poruncit scurt. 2. (De) la distantza mica; p. ext. strans. A lega scurt. III. S. f. 1. Haina groasa de obicei vatuita sau imblanita lunga pana deasupra genunchilor. 2. (Pop.) Inflamare a ganglionilor de la subsuoara sau din regiunea inghinala; adenopatie axiala sau inghinala. Probabil lat. *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).