scurt a adj. (lat. cŭrtus scurt k sturz din turdus; it. sp. corto pv. cat. cort fr. court pg. curto. Prosteza luĭ s nu vine numaĭ de cit d. scurtez. V. shortz). Care nu e lung (in spatiŭ): drum convoĭ fir suman scurt; vedere scurta. Scund de statura mica: om scurt. De putzina durata (care se shfirsheshte saŭ se rosteshte in putzin timp): calatorie vorba vocala scurta. Scurt de vedere miop. Scurt la minte prost. A lua (a apuca) pe cineva din scurt (pin aluz. la frine) aĭ pune intrebarĭ silindul sa marturiseasca vina. A tzinea din scurt a nu lasa sa zburde dupa plac a nu lasa friu liber. Par’k numaĭ un cineĭ scurt de coada parća numaĭ un singur om saŭ lucru e asha par’k nu se maĭ gaseshte (de ex. ar zice un hotz) un lucru k cel perdut de tine? Scurt shi cuprinzator cu putzine vorbe dar plin de intzeles orĭ de energie (vorbind de un ordin o declaratziune). In scurt (fr. bref) k sa ma exprim pe scurt k sa nu lungesc vorba: in scurt era un sharlatan. Pe scurt prescurtind cu vorba: satzĭ spun pe scurt ce a fost. In scurt timp in putzin timp curind: in scurt timp s’a shi ivit.