SCÚRGE scurg vb. III. 1. Refl. (Despre materii lichide) A curge fara intrerupere prelinginduse in cantitatzi mici (uneori pina la ultima picatura). Singele i se scurgea prin nenumarate rani. CAMIL PETRESCU U. N. 374. Mustul rubiniu sa scurs K un singe gros din boabe. D. BOTEZ F. S. 91. Din ochii pali ai mamei k bobul picuri ies Se scurg peobrazul care se mishcancet shi des. COSHBUC P. II 189. ♦ Tranz. A face sa curga pina la ultima picatura; a varsa. Apuca copaia deun capat shi scurse toata apa din ea imprashtiindo pe batatura. MIHALE O. 492. ◊ Fig. (Complementul indica recipientul) Nutzi mai scurge ochii tineri dulcii cerului fiashtri Nu uita can lacrimi este taina ochilor albashtri. EMINESCU O. I 82. Biata maicasa se plinge Ochii de lacrimi ishi scurge. TEODORESCU P. P. 118. ♦ (Despre ochi) A se sparge a ieshi din orbita a lasa sa se imprashtie partzile componente. Vataful a stricato putzin shi i sa scurs un ochi. NEGRUZZI S. I 59. ◊ Expr. A i se scurge cuiva ochii (dupa cineva sau dupa ceva) v. ochi (I 1). 2. Tranz. A separa un amestec de partea lui lichida sau de particulele aflate in suspensie filtrind sau extragind partea lichida. A scurge cafeaua. A scurge zeama. ♦ A seca apa dintrun teren prin drenaj. Nu are decit sa faca inca un pas... acel de a scurge pamintul cu shantzuri acoperite... de al scurge prin drenaj. I. IONESCU D. 175. 3. Tranz. Fig. (De obicei intarit prin «de bani») A stoarce pe cineva de bani a face sa cheltuiasca mult. Alta grija na avut fara numai aceea: cum ar putea inshela shi scurge de bani pre totzi oamenii ce veneau la dinsul. MARIAN O. I 420. Dupa ce ma scurs bine de bani prin Viena shi prin Paris iata rezultatul romanului nostru. ALECSANDRI T. 1724. ◊ (Complementul indica banii in discutzie) Putea deci sa le scurga in cuget curat toate paralele pentru k ei il saracisera pe dinsul. NEGRUZZI S. I 86. La haraciuri k mau pus Banishorii mi ia scurs. TEODORESCU P. P. 676. ◊ Expr. A scurge vlaga (din cineva) = a epuiza pe cineva de puteri a distruge. Leau scurs satenilor vlaga shi farmecul vorbei... De se intilnesc intre ei parca lii sila sashi graiasca. PAUNPINCIO P. 120. 4. Refl. Fig. (Despre notziuni de timp) A trece a se desfashura. Sa scurs de mult miezul noptzii. STANCU D. 239. Viatza mea se scurse atita de ushor. EFTIMIU I. 167. Vremea trecea! Anii se scurgeau repede unul dupa altul. GIRLEANU L. 34. Citeva clipe se scursera inca shi nishte pashi rasunara. ANGHELIOSIF C. L. 27. ◊ Tranz. fact. Iano negustorii tai O sami scurga anii mei. TEODORESCU P. P. 560. 5. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasind in urma lor locul sec). Se scurg apele din regiunile inundate. ◊ (Prin analogie despre grupuri de oameni animale vehicule obiecte transportabile) Altzii se scurgeau vorbind tare pe drumurile noroioase. DUMITRIU N. 13. Pe shoseaua grea de praf Ne scurgem in coloana fara shoapte. CAMIL PETRESCU V. 17. Dunarea se limpezeshte de sloii scurshi spre mare. BART E. 332. ◊ Fig. (Despre raze scintei) Galbene vapai de soare Peste deal acum se scurg. COSHBUC P. I 315. In ochiii sa se scurga scintei din steaua lina. EMINESCU O. I 94. Inimai ferice in sinui se topeshte K ziua cea de vara cind razele se scurg Topinduse in umbra adinca din amurg. ALECSANDRI P. A. 182. Forme gramaticale: perf. s. scursei part. scurs.