SCÚRGE scurg vb. III. 1. Refl. shi tranz. A curge sau a face sa curga un lichid prelinganduse in cantitatzi mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intrun recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A ieshi (in cantitatzi mici) dintro conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge imprashtiinduse din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintrun amestec. ♦ A seca apa dintrun teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiintze de vehicule) A se succeda a merge in aceeashi directzie a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitatzi de timp) A trece unul dupa altul a se desfashura. [Perf. s. scursei part. scurs] Lat. excurrere (dupa curge).