SCUFÍE scufii s. f. 1. Boneta de forma tzuguiata facuta din pinza sau din stofa de obicei cu un ciucure la virf shi care se poarta mai ales noaptea in timpul dormitului; tichie; caciulitza. Leonida e in halat in papuci shi cu scufia de noapte. CARAGIALE O. I 89. Cine eshti?... Nu se vede bine de la finarul acesta. Dar mi se pare k ai o scufie galbena. NEGRUZZI S. III 285. Babele purtau scufie alba... shi peste scufie se imbrobodea cu shtergari. SHEZ. VIII 22. ◊ Expr. Chelului i trebuie (sau i lipseshte) scufie de margaritar! se spune despre cineva care aspira la un lucru nepotrivit cu starea lui. Pe cit bagai de sama incepeam sa fiu shi amorezat caci chelului i trebuia numaidecit shi scufie de margaritar! HOGASH DR. II 53. 2. Caciulitza rotunda care o poarta calugaritzele. Egumena i daduse scufia de sora. GALACTION O. I 318.