scrum (muri) s. n. Cenusha coaja arsa resturi de la ardere. Mr. megl. scrum. Var. inv. scrumb. Origine incerta. Explicatzia prin tc. cuman. kurum „funingine” (Meyer 409; SHeineanu II 318; Densusianu Hlr. 383; Pascu II 161; Capidan Raporturile 458; Pushcariu Lr. 258) cf. mag. korom nu pare suficienta. Legatura cu alb. škrumb (Philippide II 733; Rosetti II 122) este evidenta: dar nu shi explicatzia sa. Mai probabil e vorba de o formatzie expresiva k in (s)gruntz sau sdrum(ica) explicatzie care serveshte shi pentru scruntar; ideea de baza este cea de a „a se face praf”. Der. scruma (var. scrum(u)i) vb. (a arde a incinera); scrumelnitza (var. scrumiera) s. f. (cenushiera); scruntar s. n. (loc nisipos shi pietros la marginea unei ape; Mold. insulitza duna) pornind probabil de la *scrunt „tzandari farime” (dupa parerea de nesustzinut a lui Giuglea Dacor. III 627) din v. germ. scrunta › germ. Schrund „crapatura”); scruntzar s. n. (teren accidentat) din acelashi cuvint probabil contaminat cu sgruntz; scrupos adj. (Mold. sfarimicios) fara indoiala in loc de *scrumpos de la scrumb (legatura cu sl. krupa „grish” propusa de Tiktin nu pare convingatoare). Din rom. provin bg. skrum (Capidan Raporturile 211) ngr. σϰοῦρμος (Murnu Lehnw. 42) shi desigur alb. škrumb škrump. Cf. scurma.