SCRISOARE (de la a scrie < lat. scribere) Specie literara a prozei memorialistice. Scrisorile contzin confesiuni aprecieri asupra vietzii a oamenilor shi locurilor presupunand insa un interlocutor. De aici deriva acel ritm sprinten de conversatzie al stilului epistolar intro forma familiara agreabila. Scrisoarea este folosita adesea shi k modalitate de expunere in structura unui roman k de exemplu romanul epistolar (ex. Noua Eloisa de J.J. Rousseau; Patul lui Procust de Camil Petrescu). In literatura universala scriitori k Voltaire (Scrisori filozofice) Fr. Schiller (Scrisori despre educatzia estetica a omului) R.M. Rilke (Scrisori catre un tinar poet) sh.a. au ilustrat acest gen iar in literatura noastra C. Negruzzi (Negru pe alb) I. Ghica (Scrisori catre V. Alecsandri). In cuprinsul unor asemenea scrieri se intilnesc detalii care fixeaza o epoca un tip moravuri etc. deosebit de reliefate (ex. Fiziologia provintzialului de C. Negruzzi; Ciuma din vremea lui Caragea de I. Ghica; Vasile Porojan de V. Alecsandri). Scrisorile se interfereaza cu literatura in diferite moduri devenind adesea adevarate schitze de moravuri cu tipuri bine individualizate. In scrisori interesul scriitorului este orientat exclusiv spre viatza din afara k la orice prozator realist. Geneza scrisorilor este individuala. Ea se coloreaza diferit de la scriitor la scriitor. Astfel Scrisorile lui I. Ghica catre V. Alecsandri deshi ishi propun sa informeze despre moravuri shi tipuri disparute se particularizeaza k orice creatzie literara. O trasatura comuna insa le caracterizeaza: obiectivitatea discretzia povestitorului pentru k acesta nu este preocupat sa se autoanalizeze ci raminind in penumbra da curs evenimentelor care lea trait shi contureaza tipurile shi moravurile care lea cunoscut. Termenul scrisoare mai denumeshte shi o specie a poeziei lirice cu elemente satirice in cuprinsul ei sinonima cu epistola gen de poezie cultivat la romani de Horatziu (Epistolae) la francezi de Boileau (Les épitres) in poezia noastra de M. Eminescu (Scrisorile) D. Anghel SHt. O. Iosif (Caleidoscopul lui A. Mirea).