SCRIS² (5) scrise s. n. 1. Reprezentare prin semne grafice a sunetelor shi a cuvintelor dintro limba; scriere (1). Evolutzia scrisului. Raportul dintre scris shi vorbire. ▭ Vedetzi k toate... se sfirshesc cu «sara» dar precum atzi vazut au deosebire in scris. NEGRUZZI S. I 5. ◊ Loc. adj. shi adv. (In opozitzie cu verbal) In scris = scris notat (pe hirtie). Dami in scris pe Gagamitza ala sa nui uit numele. CARAGIALE O. I 154. 2. Fel propriu de a scrie al cuiva; scriere scriitura. Pe un plic e scrisul mare putzin aplecat al nevestei mele. CAMIL PETRESCU U. N. 380. Ii recunoscu scrisul inainte de a desface plicul. C. PETRESCU I. II 151. Ea daco primea Scrisui cunoshtea Mult se bucura. TEODORESCU P. P. 464. 3. (Popular) Notare consemnare comunicare scrisa; p. ext. hirtie document scris (sau tiparit); scrisoare inscris. Ce urmeaza dupa obiceiul pamintului nare nevoie de scris. DELAVRANCEA O. II 137. Scris la Miiul trimetea SHi la nunta mil poftea. TEODORESCU P. P. 509. ◊ Fig. [Eminescu] avea aerul unui sfint tinar coborit dintro veche icoana un copil predestinat durerii pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. CARAGIALE N. S. 9. 4. Actziunea de a scrie de a redacta o compozitzie de orice fel. Axintie avea practica scrisului compunerii caci diacul era chemat adeseori sa alcatuiasca documente cu o forma literara impodobita shi aleasa. IORGA L. I 132. ♦ Activitatea de scriitor de publicist. Toata lucrarea noastra publica acum este numai scrisul prin jurnale streine shi romineshti. GHICA A. 468. 5. (De obicei la pl.) Ceea ce spune relateaza demonstreaza cineva intro scriere de orice fel. Se apucase sa ashtearna pe hirtie lucruri curioase... Totzi faceau haz de scrisele lui. SADOVEANU E. 103. Teofil Steriu nu mai taiase o carte de douazeci de ani. Ce putea sa afle din scrisul altora? C. PETRESCU C. V. 143. Pe cind ei beau shi se inveseleau... batindushi joc de scrisele imparatului... se ivi o umbra. ISPIRESCU L. 143.